De acum încolo…

11 septembrie 2009
Această însemnare nu este scrisă de Xanadu. Este despre Xanadu, pentru cei care, citindu-l, l-au iubit. Moartea a început acum trei zile şi va ţine mult. Foarte mult. Moarte din aceea adevărată şi rece .
Foarte rece… 

Basme, obraji…

5 septembrie 2009

 
Era faţa aceea, care ştia să cerceteze realitatea şi visele, indiferentă faţă de trezie şi faţă de somn.  Dar ce mai conta, când te adânceai aşa de mult într-o floare căreia mi se părea că îi semăn, ca un început sau ca un sfârşit?
Eşti…

Ca şi cum

4 septembrie 2009

 
Repet, eşti incomparabilă, nu semeni cu nimic din ce m-ar putea înconjura.. Nu eşti nici vânt, nici ploaie, eşti adiere şi lumină care se răspândeşte nedumeritor, de parcă ai deveni nebunia cea mai concretă.
Am mai vorbit  despre asta…..

Vii

4 septembrie 2009

 
Ar fi prea simplu. Eu sunt eu. Tu eşti tu. Noi suntem noi. Dar propoziţiile se alătură rar într-o singură viaţă, mai ales dacă sintaxa se opune clipelor. Apar spaţii între cuvintele pe care le rostim, pentru că aşa vrea timpul.
Dar dacă vrem noi...

Un când, un cumva….

3 septembrie 2009

 
S-ar putea să îţi mulţumesc pentru faptele tale odată. Va fi o zi a recunoştinţei totale, una cu început, cuprins, şi cu o încheiere glorioasă. E multă vreme de când ştiu  că îţi sunt datornic cu un azi meritat. De la tine am învăţat zborul.
Tot tu mă vei învăţa ce mai rămâne de învăţat…..
 
 

 

Un când, un cumva….

3 septembrie 2009

 
S-ar putea să îţi mulţumesc pentru faptele tale odată. Va fi o zi a recunoştinţei totale, una cu început, cuprins, şi cu o încheiere glorioasă. E multă vreme de când ştiu  că îţi sunt datornic cu un azi meritat. De la tine am învăţat zborul.
Tot tu mă vei învăţa ce mai rămâne de învăţat…..
 
 

 

Apă de ploaie

1 septembrie 2009

 
Un gând, alt gând, încă un gând. Când plăceri, când dureri, nu le mai ţin contul. Sunt vastele nesocotinţe ale unei vieţi care deja îmi lipseşte.Mă mai  bucură ipoteza neverosimilă că aş putea-o reîncepe modificând curgerea veacurilor.
Tu ai fi acolo, măi eu….

Un atât

31 august 2009

 
Cel mai mult îmi place că eşti lumina de veghe a tuturor zilelor mele. Până şi Dumnezeu a văzut că lumina e bună. Eu n-am înţeles de prin cărţi decât că se întunecă repede. Dumnezeu nu spune nimic despre întuneric. Spun eu.
E ca tine,  atunci când eşti vie pentru mine, întruna…

Un atât

31 august 2009

 
Cel mai mult îmi place că eşti lumina de veghe a tuturor zilelor mele. Până şi Dumnezeu a văzut că lumina e bună. Eu n-am înţeles de prin cărţi decât că se întunecă repede. Dumnezeu nu spune nimic despre întuneric. Spun eu.
E ca tine,  atunci când eşti vie pentru mine, întruna…

Mireasă înmiresmată

30 august 2009

 
Miroşi exact ca tine, a fiinţă pe lângă care aş fi putut răsări într-o clipă de bucurie ca un enunţ fundamental.Te-aş fi purtat peste toate pragurile puse nouă în cale de zile. Din păcate, ploaia a şters amintirea incredibilă a nunţii  inventate de scrisul meu.
Dar ea rămâne…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro